Nu exista niciun dubiu ca imediat dupa ’89 fosta Securitate a acaparat in intregime atat puterea politica, justitia si implicit puterea finaciara, reusind astfel sa ne tina prizonierii sistemului cripto-comunist inca aproape 30 de ani pe langa cei 45 pe care ni-i furasera deja.
Securistii au fost artizanii atragerii in politica a tuturor imbecililor acestei natiuni. Rolul acestor cretini era sa accepte fara sa comenteze (imbecili fiind nici nu aveau cum sa comenteze) planul securistilor de a da o fata aparent umana sistemului care i-a nascut si pe care il venereaza.
Prin mana acestor politicieni, securistii au reusit sa treaca in proprietate personala atat intreaga proprietate a statului roman cat si o mare parte din proprietatile individuale candva confiscate de acelasi stat criminal.
Cum este atunci posibil ca cineva sa incerce sa il disculpe pe fostul general de securitate Iulian Vlad, fie si in ziua mortii acestuia?
Un cunoscut jurnalist spune:
“Gen Vlad a dat ordin Securitatii sa nu intervina in evenimente din Decembrie si nu exista nici un asa-zis terorist care sa fie legat de Securitate. Cei care au raspuns si vor raspunde pentru mortii din Decembrie sunt cei de la Armata. D-aia si treneaza dosarul de 27 de ani.”
Normal ca generalul a dat ordin Securitatii sa nu intervina in mod direct. Securistii au fost din timp pregatiti sa faca fata acelui moment de intens tumult social. In acel moment ei nu trebuiau sa lupte ci doar sa semene confuzie (asa au paralizat armata si infricosat populatia) si sa astepte linistiti sa vada cum se aseaza lucrurile. Dosarul treneaza de 27 de ani nu pentru ca armata, condusa la vremea respectiva tot prin cadre de partid controlate de securisti, se opune infaptuirii actului de justitie ci pentru ca securistii vinovati de atunci sunt si acum la putere. Tot ei s-au opus desecretizarii arhivelor (pana au reusit sa ascunda ce conta) si aplicarii Legii Lustratiei.
Ei stiau bine ca puteau deveni prima tinta a unei multimi dezlantuite. Chiar si teoretic (avand in vedere lipsa noastra de coloana vertebrala) exista riscul sa fie toti linsati de oameni.
Nu numai ca nu au dat ordin sa se intervina dar pana la evenimentele de la Targu Mures puteai sa iei la palme pe strada un securist si nu indraznea sa comenteze. Reorganizarea sub un nou nume i-a repus insa in drepturi depline si le-a deschis calea acapararii Romaniei. Prima Mineriada marcheaza eliberarea securistilor de teama ca ar putea sa plateasca pentru crimele din timpul dictaturii socialiste. Prin intermediul minerilor nu numai ca ne-au batut si omorat fie numai si pentru stresul la care fusesera supusi pret de cateva luni bune dar ne-au si confiscat pentru mai bine de 20 de ani capacitatea de a ne manifesta civic.
“Ceausescu l-a amenintat cu plutonul de executie in celebrul CEPEX tocmai pentru ca nu executase ordinele. Ceea ce a continuat sa faca, iar revolutionarii au intrat in CC ca-n branza, desi erau suficiente guri de foc.”
Ceausescu era tinta imediata a securistilor. In planul lor de a mentine status quo-ul aveau nevoie de un tap ispasitor care sa ii exonereze pe ei dar si sa il elimine pe singurul om care avea mai mult de pierdut decat de castigat din aparenta schimbare de regim. Cu alte cuvinte, conform planului, generalul a deschis usile pentru ca tot ei sa il prinda si sa il execute pe Ceausescu. De cand un act in interes personal (sau de grup infractional) devine un merit national?
“Cei care l-au arestat dupa moartea lui Ceausescu erau fie agent GRU (min Apararii – gen. Militaru), fie agent CIA-Mossad (Silviu Brucan), fie agent al serviciilior maghiare (Victor A. Stanculescu) fie agent de influenta sovietic (Ion Iliescu). Incercau sa-si acopere urmele.”
Potrivit spuselor jurnalistului, jigodiile trecutului s-au vandut rapid diverselor agentii straine. Acest argument poate cel mult sa arate cat de dezbinati sunt romanii chiar si prin jigodiile lor insa nu este un argument pentru a sustine moralitatea generalului Vlad.
In viata, acesti nenorociti ai Romaniei nu au platit sau plata a fost infima prin comparatie cu suferintele cauzate unei intregi natiuni. Nu putem sa mai speram decat ca cineva, candva sa le profaneze mormintele.
