Scrisoare catre Klaus Iohannis

Scrisoare catre Klaus Iohannis

In anul 2014, in timpul campaniei electorale, le-am trimis o prezentare candidatilor Klaus Iohannis, Victor Ponta si Monica Macovei si solicitat acordul pentru realizarea unui documentar. Candidatul Kalus Iohannis si Monica Macovei au raspuns pozitiv. Am ales sa lucrez documentarul cu domnul Klaus Iohannis si se pare ca am ales corect.

In ianuarie 2015 am fost invitat la Cotorceni unde am avut o intalnire personala cu noul presedinte al Romaniei care a tinut sa imi multumeasca pentru imaginile realizate in campanie.

La acea intalnire m-am prezentat cu 3 lucruri:

  1. un album UNICEF care marca implinirea a 25 de ani de la infiintarea organizatiei. In aceasta carte cu povestile copiilor din intreaga lume era si poveste copiilor Romi de la Eforie Sud, scrisa si fotografiata de mine. Pe prima pagina am asternut urmatoarea dedicatie: “Am cunoscut un om care si-a dorit sa devina presedinte. Sper ca peste zece ani sa pot spune ca am cunoscut un presedinte care nu a uitat sa fie om”.
  2. un album cu imagini din campanie intitulat “Acceding to power”.
  3. scrisoarea deschisa de mai jos. Credeti ca presedintele Romaniei a facut ceva? Da, a facut. Doua luni mai tarziu, sub pretextul ca a citit scrisoarea si ca vrea sa afle mai multe detalii, un consilier prezidential m-a invitat la Cotroceni, m-a lasat sa vorbesc ca prostul pentru ca la final sa imi solicite fotografii moca pentru noua carte a presedintelui.

Domnule Președinte Klaus Iohannis,

În anul 2011 am ajuns pentru prima dată la Baia Mare. Inițiativa primarului Cătălin Cherecheș de a ridica un zid de beton în jurul unei comunități de romi (blocurile sociale de pe strada Horea) mi-a atras atenția și m-a determinat să mă deplasez la fața locului pentru a vedea cu ochii mei această monstruozitate. Fotografiile realizate de mine au fost folosite în procesul intentat de CNCD împotriva primariei din Baia Mare. La sfarșitul anului 2013, Cutea Supremă, printr-o sentință definitivă și irevocabilă, a declarat zidul un act de segregare. 

Am vorbit atunci cu președintele CNCD, domnul Csaba Asztalos și l-am întrebat dacă pot cere eu, în nume propriu, demolarea zidului. Mi-a răspuns că statutul de persoană fizică nu-mi permite o asemenea inițiativă legală, astfel încât am încercat să îmi fac o fundație. Costul prea mare al capitalului social m-a împiedicat însă să îmi duc planul până la capăt. 

Deși am adresat o scrisoare deschisă tuturor ONG-urilor rome și nu numai cerâdu-le să inițieze un nou proces pornind de la hotărarea definitivă și să solicite demolarea zidului, din diverse motive, pe care vă las să le intuiți, acest lucru nu s-a întâmplat nici până în ziua de azi. 

Timp de 3 ani am documentat suferințele romilor din Baia Mare, cazul zidului nefiind din păcate unul izolat. Implicarea de la Baia Mare dar nu numai (Eforie Sud, Caracal, Cluj-Napoca, Piatra-Neamț) și atacurile de toate felurile ale primarului de acolo mi-au adus statutul de apărător al drepturilor omului din partea Amnesty International. 

Știu că sunteți, așa cum ați declarat, președintele tuturor românilor. Eu nu mai am nici resursele și nici puterea să lupt singur așa că mă întreb dacă pot să mă adresez dumneavoastră, presedintelui meu, și să vă invit să cereți în mod public dărâmarea zidului de la Baia Mare?

Arătați-le tuturor românilor că și cei mai slabi dintre ei au în sfârșit pe cineva alături. Pe lângă planul de securizare a frontierelor și lupta împotriva terorismului, cea mai bună apărare este respectul si compasiunea față de cei din jurul nostru. 

Vă mulțumesc și sper că aceste imagini să marcheze începutul celei mai demne perioade din istoria României.

Toate textele si opiniile mele sunt pamflete si trebuiesc tratate ca atare. De asemenea niciun text nu trebuie tratat ca o generalizare. Eu sunt sigur ca exista si romani demni insa nu despre ei vorbesc eu.