Acum 150 de ani, tot ce stia societatea americana despre negri (termenul corelat cu perioada) este ca sunt sclavi. In periada sclaviei nici nu cred ca existau, daca existau, multi negri liberi. In acea perioada mai neagra decat pielea sclavilor, drepturile omului, compasiunea, notiunea de politic corect, emanciparea, erau termeni inexistenti sau cel mult abstracti.
Ca o paralela, in anii 60-70, multe reclame erau sexiste, pline de stereotipuri in care femeia nu avea decat roluri de gospodina, bucatareasa, ingrijitoare de copii si satisfacatore de placeri la comanda barbatului.
Societatea, cu timpul a reusit sa elimine din spatiul public aceste stereotipuri insa eliminarea lor din comportamentul celor care au crescut cu ele este mult mai dificila.
Acesta este unul dntre motivele pentru care nu te poti intoarce in timp si condamna pe cineva pentru o remarca sexista exprimata acum 40 de ani.
De curand l-am asculta pe Noah Trevor comentand cum ca Scarlett Johansson nu ar fi trebuit sa accepte un rol de femeie japoneza pe motiv ca poate o actrita japoneza era mai potrivita, aceasta neavand multe alte sanse similare spre deosebire de ‘alba’ Scarlett.
Ca argument, acesta aminteste de stereotipurile Hollywoodiene care au creat povesti doar despre albi, pentru albi, si in care african americanii au avut doar roluri de raufacatori, de femei de serviciu sau de sclavi.
In 1903, cand Hollywood se constituia ca municipalitate, nu trecusera nici macar 40 de ani de cand sclavia fusese abolita (1865). Desi sclavia fusese abolita, sa nu uitam ca segregarea era in plina manifestare. Aceste realitati ale vremii aveau consecinte deosebit de grave in ceea ce priveste accesul africani-americani la studii superioare, la slujbe bine platie, la inalta societate. Cei mai multi (nu toti, pentru ca nu trebuie generalizat) dintre fostii sclavi, in varsta acum de 50-60 de ani, aveau slujbe de majordomi sau de servitori. Unde mai pui ca mereu, dar mai ales in perioada de inceput a Hollywoodului, au existat povesti istorice. Povesti despre perioada sclaviei sunt spuse si azi.
Pe langa o intentie rasista, filmele vremii nu faceau altceva decat sa portretizeze societatea asa cum era ea in marea ei majoritate.
De fapt nici nu conteaza daca era asa sau nu, avand in vedere ca asa cum spuneam, politica corecta, drepturile omului, etc erau inca departe de ce sunt azi.
Revenind la declaratia lui Trevor, sa ii ceri unei actrite sa renunte la un rol, doar pentru ca ea este alba si are privilegiul, nu in baza talentului (asa cum reiese din declaratia lui Trevor) ci a culorii pielii, sa joace in multe filme, este tot o forma de rasism. Cine isi imagineaza ca unele persoane, apartinand unor grupuri minoritare, traditional discriminate, nu nutresc sentimente rasiste (nu judeca la randul lor stereotipic), nu au stat niciodata mai mult timp in mijlocul unei astfel de comunitati.
In cazul lui Trevor nu cred insa ca este vorba de sentimente negre, ci mai degraba de impingerea luptei cu rasismul pana la granita cu absurdul. O problema reala, care afecteaza nu numai lupta cu rasismul ci in general toate cauzele nobile intrate pe mana unor fanatici.
Un actor nu trebuie sa se justifice pentru rolurile pe care le accepta. Cu cat mai dificil este un rol (Scarlett juca rolul unei femei japoneze) cu atat mai mare este realizarea actoriceasca.
Cum ar fi sa ii ceri unui presedinte de corporatie multinationala, alb la piele, sa refuze numirea in Japonia pe motiv ca poate exista un japonez care era chipurile mai potrivit, doar pentru ca era din partea locului.
Ca si un business, un film este o afacere. Datoria celor care il produc nu este numai sa spuna o poveste ci mai ales sa obtina un profit.
Cate filme de duzina nu au platit o avere unui mare nume, de exemplu Robert De Niro, pentru a se asigura ca lumea plateste biletul la cinematograf?
Si apoi, in spiritul egalitatii, al emanciparii, ce femeie sau barbat ar prefera o astfel de pomana?
