De aproximativ doi ani, Michael, diagnosticat recent si cu o forma de autism, sufera de migrene. Un tanar educat, pasionat de istorie si politica, Michael incearca sa isi continue cariera academica, in acest moment serios amenintata de puternicele dureri de cap.

“Li s-a spus parintilor mei ca sunt ciudat inca de cand eram la gradinita, insa nimeni nu intelegea ce era cu mine, asa incat nici parinti mei nu mi-au spus nimic”, isi aminteste Michael.

Inca de mic ajungea deseori la altercatii fizice datorita unui sindrom ADHD dublat de dificultatile de comunicare cauzate de autism. In scoala generala avea 3-4 prieteni insa ii era foarte greu sa se inteleaga cu restul colectivului. Ceilalti copii fie il evitau fie il provocau stiind ce il enerveaza. Adultii considereau ca are probleme cu stapanirea nervilor nimeni nestiind in acea perioada ca suferea de autism.
Profesorii il apreciau pentru notele obtinute si ambitia pe care o demonstra la ore insa nu intelegea de ce nu poate sa lucreze si sa se inteleaga cu ceilalti colegi.

“In acea perioada parintii au presupus multe lucruri despre mine, ma considerau copilaros si cu un temperament vulcanic. Ma pedepseau pentru a ma indrepta. Dintre toate pedepsele, avand in vedere pasiune pentru jocurile online si navigarea pe internet, interzicerea accesului la calculator era cea mai greu de suportat.”, isi aminteste Michael.

Pentru a scapa a invatat sa isi ascunda cat mai mult aceste diferente fapt ce a avut consecinte asupra psihicului sau de copil.

Pe masura ce crestea, se intensifica si agresiunea celorlalti copii fata de el. De aici si pana la depresie si ganduri sinucigase nu a mai fost decat un pas.
In cele din urma, mama lui a luat decizia sa schimbe clasa si sa incepa sa se intalneasca in mod regulat cu un pshihoterapeut.
Rezultatele pozitive nu s-au lasat mult timp asteptate. A reusit sa isi faca noi prieteni in clasa care l-au acceptat ca fiind mai excentric si l-au apreciat pentru cunostiintele sale si punctul sau de vedere diferit.

Dupa liceu si-a dorit sa urmeze cursuri de management public, data fiind abilitatea sa de a-i ajuta pe oameni sa inteleaga mai usor aspecte legate de logistica, matematica si juridice. Problemele au aparut inca din primele luni ale perioadei de stagiatura. Apareau tot mai multe greseli, ce nu ii stateau in caracter fapt care il faceau sa se adanceasca intr-o apatie melancolica. Trecerea de la scoala la munca l-a impins catre depresie.

Dupa perioada de stagiatura starea de depresie s-a agravat. La munca avea doar doi colegi insa la universitate numarul mare de studenti erau un factor de stres suplimentar pentru Michael.

Cautarea de solutii, alergatul pe la doctori si lipsa uni diagnostic corect l-au epuizat complet. Abia in semestrul al treilea a fost in sfarsit diagnosticat ca autist cu stare de depresie.
Gasirea unui diagnostic a fost un moment important insa acest lucru s-a intamplat destul de tarziu. Din pacate, autismul si depresia sporesc sansele aparitiei starilor de migrena.
Primele atacuri de migrena au aparut pe la jumatatea semestrului al treilea. La inceput erau rare si nu i-au afectat viata de zi cu zi.
Intensitatea lor a sporit odata cu dificulatea materiei facandu-l sa piarda mare parte din seminarii. Ii era din ce in ce mai greu sa se pregateasca pentru examene si tot acest stres nu facea decat sa creasca intensitatea si frecventa migrenelor.

A reusit in cele din urma sa treaca examenele, fara sa isi obtina diploma si din vara anului 2019 a inceput o noua perioada de stagiatura de 14 luni. La una dintre companiile de stat, din cele 5 luni cat a durat stagiatura, nu a putut sa lucreze datorita migrenelor decat 20 de zile.
Povestea s-a repetat pe toata periada stagiaturii. Din pacate, datorita absentelor, niciuna dintre cele 3 comapanii pentru care a lucrat nu a putut sa ii ofere recomadarea necesara pentru facultate.

Datorita migreneleor care s-au accentuat, in aceasta perioada nu a mai putut organiza jocurile de tabletop la care participa cu placere si care il relaxau. Starea de depresie s-a adancit durerea psihica resimtindu-se si in plan fizic.

La finalul perioadei de stagiatura a sosit momentul internarii in clinica pentru managementul migrenelor.

Michael a venit la clinica cu gandul de a resusi sa isi finalize studiile si de a putea sa se angajeze. 

Pentru mine Michael este un luptator. Nu m-am mirat niciodata ca este un practicant de Capoeria. Lupta precum un dans, eschivele, acrobatiile si nu in ultimul rand muzica sunt armele cele mai indragite si mai puternice pe care Michael le utilizeaza in aceasta lupta pe care o duce de cand s-a nascut.