In 2006 s-au casatorit si desi a mentionat ca nu si-ar dori sa locuiasca impreuna cu parintii, a crezut cand i s-a spus ca parintii lui se vor muta la bunici.
La inceput a fost bine si pentru a-si consolida familia au hotarat sa aiba un copil. In Decembrie 2008, in apropiere de ziua ei, s-a nascut fetita, prilej de bucurie nespusa. Ancuta a intrat in concediu maternal si si-a dedicat primii doi ani ingrijirii si cresterii fetitei. Inca dinainte de nasterea Marinei, Ancuta s-a inscris la facultate, la cursuri fara frecventa.
Ancuta si-a notat si imortalizat cele mai importante momente inca de cand fetita ei, Marina se afla in burtica. Marina s-a integrat foarte usor si bine in colectivul atat de la gradinita cat si de la scoala, fiind o fire foarte cuminte.
Cam in aceeasi perioada, mama soacra, fosta laboranta, s-a pensionat pe caz de boala. Nu a dat multe explicatii privind conditia ei, lasand doar sa se inteleaga ca ar fi vorba de o dereglare a glandei tiroide. Ulterior, Ancuta a aflat, tot de la soacra, despre cateva episoade de depresie suferite de aceasta in tinerete, adevaratul motivul al pensionarii.
Socrul, pensionar si el, consuma bauturi alcoolice si devenea agresiv verbal, luand la injuraturi in gura mare pe toata lumea, de la preot, politist si pana la simplu trecator.
Cicalelile mamei soacre determinau certuri aproape zilnice intre Ancuta si socru. Aceste certuri mergea pana la disparitia de acasa pentru cateva zile a socrului. De multe ori, nemaistiind nimeni nimic de el, soacra a fost nevoita sa apeleze la politie. Acestia, fie il gaseau in locuinta de serviciu, fie il culegea beat de pe marginea satului. Pentru a nu ii da posibilitatea sa riposteze, cand dorea sa il certe, se ducea dupa el la serviciu si il batea la cap pana primea confirmarea ca nu se va mai intampla alta data. Chiar si in aceste conditii, genul acesta de episoade erau cel putin lunare.
Soacra a mers pana acolo incat a introdus actiune de divort cand avea Lucian 20 de ani, insa s-a razgandit atunci cand avocata i-a pus in vedere ca in urma actiunii de partaj va trebui sa il despagubeasca pe sot pentru perioada petrecuta impreuna.
In perioadele de maxima tensiune, soacra ii interzicea socrului dreptul de a-si vedea baiatul, acesta fiind nevoit sa apeleze la vecini pentru a afla cand iese Lucian afara la joaca si a putea trece sa il vada.
In plus, soacra avea fata de socru o atitudine restrictiva, nu ii lasa niciodata bani la indemana, tigarile i le dadea numai cu portia, motivand ca daca i-ar lasa banii pe mana, acesta nu s-ar lasa pana nu i-ar bea pe toti.
In locuinta traia si bunica lui Lucian. Si aceasta statea mereu cu gura pe cei din casa, amintind mereu experienta ei de viata.
Dupa ce Ancuta si-a reluat activitatea, mama soacra a acceptat sa se ocupe de copil pe perioada in care aceasta era la serviciu.
Treptat, treptat, Ancuta a inceput sa fie tot mai constienta de controlul exercitat de soacra asupra fiului ei. Toate planurile de comun acord stabilite cu Lucian erau schimbate sau anulate de mama soacra sub diverse motive.
Sotul Ancutei se consulta in toate aspectele cu mama sa. Viata lor sociala consta doar in vizite, si acelea destul de rare, la cateva rude ale lui Lucian. Orice demers de socializare cu familii ale copiilor de la scoala Marinei era zadarnicit de mama soacra.
Din dorinta de a nu se certa, Ancuta a fost nevoita sa accepte aceasta situatie. Lipsa de reactie din partea ei a facut insa ca pretentiile nejustificate si abuzurile din partea soacrei si a sotului sa creasca, situatia devenind din ce in ce mai dificila. Daca ii cumpara o hainuta Marinei, era mustrata reprosandu-i-se ca fetita mai are sau o intrebau de ce nu a luat o masura mai mare astfel incat sa o poata folosi si anul urmator. La fel si cu jucariile, oricum o dadea si orice ar fi facut, nimic nu era pe placul cuplului soacra-fiu.
Atat de mare era aceasta presiune din partea celorlati din casa, incat Ancutei ii era din ce in ce mai greu sa isi dea seama daca ceea ce face este bine sau nu.
Incet-incet, devenea tot mai clar ca barbatul cu care se casatorise se afla intr-o relatie de totala subordonare fata de mama sa. Desi intial ii promisese Ancutei ca o va ajuta sa se adapteze si sa se integreze in noua familie se dovedea ca nu facea nimic sa o protejeze de abuzul psihologic la care era supusa de soacra.
Dependenta de mama sa reiesea si dintr-un episod din tinerete pe care Lucian l-a impartasit cu sotia sa. Conform spuselor acestuia, in perioada in care se afla la liceu la Bucuresti, a suferit o depresie din cauza neadaptarii la viata departe de parintii lui, un episod care l-a facut sa isi doareasca sa isi curme viata, aruncandu-se in gol, de la etaj. Intr-un final a renuntat la acest plan de sinucidere.
In 2010, sotul Ancutei a suferit o interventie chirurgicala la ochi, menita sa il ajute sa nu mai poarte ochelari. Desi costurile acestei interventii au fost aproximativ de 10.000 de euro, fiind vorba de sanatate, Ancuta l-a sustinut neconditionat.
Recomandarile medicale postoperatorii cereau sa nu depuna efort, sa se fereasca de praf, sa nu se aplece brusc etc. Reasezarea corneii trebuia sa survina treptat, pe parcursul a doi ani.
Desi dupa un an de la interventie lucrurile decurgeau normal, o vizita la doctorul Monica Pop, in vederea decontarii operatiei, l-a lasat pe Lucian, conform celor spuse de doamna doctor, sa creada ca operatia realizata in Ungaria urmeaza sa il lase fara vedere. Aceasta informatie a declansat un nou episod de depresie.
Ancuta a incercat sa il incurajeze si sa il convinga sa astepte sa se implineasca cei doi ani pentru a putea evalua complet rezulatele operatiei, mai ales ca starea vederii lui se imbunatatea si nicidecum nu evolua spre pierderea vederii.
Pentru a iesi din starea de depresie a apelat la un doctor, a urmat un tratament si usor-usor, pe masura ce vederea s-a imbunatatit, aparent si-a revenit si din starea depresiva.