Unele idei devin articole. Altele devin filme. Unele se transformă în lupte.
Iar altele rămân exact așa cum s-au născut: scurte, directe și imposibil de ignorat.
Textele de mai jos nu sunt lecții de viață și nici încercări de a părea profund. Sunt observații. Uneori amare, alteori ironice. Gânduri notate în grabă, în mașină, în tribunale, pe stradă sau în nopți în care realitatea României devenea prea absurdă ca să nu fie pusă în cuvinte.
Le-am lăsat în forma lor scurtă pentru că unele adevăruri își pierd forța atunci când sunt explicate prea mult.
Vrei să reușești? Nu te baza pe români, fie ei și moldoveni, mai ales dacă vorbesc rusește.
Hoții și proștii sunt întotdeauna surprinși. Hoții sunt surprinși la furat, iar proștii sunt surprinși de ideile noi. Surprins?
Those who consider photography an art are usually the ones trying to justify the garbage they produce.
Even though they have Orbán, who is pro-Putin, Trump calls Hungary a “safe” country. Hungary — not Romania. That’s the price you pay when you have a dysfunctional democracy.
Nu vreau să-l fac pe needucat să-și schimbe părerea. Vreau să-l ajut pe cel educat să-și limpezească gândurile.
Dacă gândurile fără noimă și vorbele goale s-ar transforma în energie, am putea alimenta întregul univers.
Pentru mulți, pagina de social media este măsura exactă a vidului interior.
Câți oameni, atâtea păreri. Și prostia are forme infinite.
Orice ascunde un gol.
Aerul cald ieșit pe gură nu este automat o părere.
România are puțini gânditori și prea mulți regurgitatori.
Un popor care se apără otrăvind fântâni și arzând ogoare își distruge singur viitorul.
În România nu este niciodată momentul potrivit.
Unde este întuneric, ai șansa să faci lumină.
