Anonim, dar cu pretenții
Analfabetismul nu ține cont nici de religie, nici de preferințe sexuale. Și totuși, nu pot să nu observ un fenomen care mă pune pe gânduri.
Din ce în ce mai mulți tineri prezenți la proteste publice invocă dreptul de a li se cere permisiunea pentru a fi fotografiați. La fel de interesant este și felul în care unii evită fotografii, deși participă la un eveniment public, de interes național.
La marșul LGBT am întâlnit o astfel de situație dusă la extrem.
Fotografiam o persoană care purta pe cap o mască uriașă, inspirată din cultura cosplay — probabil o combinație între un iepure și Hatsune Miku.
Spre surprinderea mea, persoana se oprește, își scoate masca și îmi spune:
„Nu considerați că trebuia să îmi cereți permisiunea să mă fotografiați?”
Cred că răspunsul meu a făcut iepurele să năpârlească:
„În numele tuturor membrilor comunității LGBT care nu pot participa la marș, nu.”
De obicei, aici ar trebui să mă opresc. Dar, având în vedere că România ocupă un loc fruntaș la capitolul lipsă de educație, mă văd nevoit să explic mai departe.
O persoană care poartă o mască ce o face complet nerecognoscibilă solicită să i se ceară permisiunea pentru a fi fotografiată la un eveniment public de interes național. Iar în momentul în care face această solicitare, își scoate masca de pe față, riscând — în sfârșit — să fie cu adevărat fotografiată.
Din fericire pentru ea, nu asta mă interesa.
