FIFA explică introducerea celor două pauze pentru hidratare în timpul meciurilor prin necesitatea de a proteja sănătatea jucătorilor și de a respecta legislația americană privind condițiile de muncă.
Sună admirabil.
Și este greu să nu observi ironia.
Schimbarea are loc într-o Americă ce și-a construit, timp de decenii, imaginea de apărător al drepturilor și libertăților, dar care astăzi, sub administrația Trump, este acuzată tot mai des că se îndepărtează de unele dintre valorile pe care le-a promovat cândva în lume. În timp ce drepturi fundamentale sunt contestate, restrânse sau reinterpretate, drepturile fotbaliștilor devin argumentul perfect pentru rescrierea regulamentului celui mai popular sport al planetei.
Desigur, nimeni nu contestă că un jucător trebuie protejat atunci când evoluează în condiții de caniculă. Problema este că, dintr-odată, protecția coincide perfect cu interesul comercial.
Două pauze în plus înseamnă mai mult decât două pauze în plus. Înseamnă două ferestre noi pentru reclame. Pentru sponsori. Pentru televiziuni. Pentru bani.
Și aici apare o altă întrebare.
În medicină, un doctor care ar accepta beneficii importante din partea unei companii farmaceutice ar fi privit imediat cu suspiciune. Nu pentru că s-ar putea demonstra automat că deciziile lui au fost influențate, ci pentru că independența trebuie nu doar să existe, ci și să fie credibilă.
În fotbal însă, standardele par diferite.
Președintele FIFA, Gianni Infantino, traversează continentul american cu un avion privat pus la dispoziție prin acordul de sponsorizare cu Qatar Airways, unul dintre partenerii comerciali ai FIFA. Apoi regulamentul mai face loc pentru încă două oportunități comerciale de care beneficiază exact sponsorii și deținătorii drepturilor TV.
Este doar o coincidență?
Poate.
Dar tocmai pentru a evita astfel de întrebări există, în alte domenii, reguli stricte privind conflictele de interese. Nu pentru că orice beneficiu produce automat corupție, ci pentru că încrederea se pierde cu mult înainte ca vina să poată fi dovedită.
Fotbalul a supraviețuit războaielor, dictaturilor și revoluțiilor fără să-și piardă esența. Nouăzeci de minute. Două reprize. Un joc simplu, înțeles la fel în orice colț al lumii.
Astăzi, regulile nu mai sunt schimbate doar pentru că sportul evoluează. Uneori, ele se schimbă pentru că piața o cere.
America demonstrează încă o dată că, atunci când profitul bate la ușă, aproape orice poate fi negociat: tradiția, regulile și chiar timpul.
Pentru că banii nu fac doar mingea să se învârtă.
O pot opri exact atunci când începe pauza de publicitate.
