Gata cu partidele etnice
Am vrut să surprind vizita Papei Francisc la Șumuleu, mai ales că am avut ocazia să particip doi ani la rând la sărbătorile de Rusalii organizate acolo.
Știind că voi ajunge în zonă, Gall, un prieten de etnie maghiară, m-a rugat să merg cu el la Valea Uzului. Nu a apelat la un jurnalist din Budapesta, ci la mine, pentru că știe cine sunt și mă apreciază pentru coloana vertebrală.
Pe drum, mi-a povestit istoria locului așa cum o știa el, cum o înțelegea, dar mai ales cum o simțea.
I-am spus încă de atunci că limitarea accesului în cimitir este o idee bună pentru a preveni escaladarea conflictului prin organizarea de evenimente acolo.
Din păcate, chiar cei care au propus închiderea cimitirului nu s-au putut abține și au organizat acțiuni pe teren, alimentând tensiunile.
L-am sfătuit pe Gall, și atunci, și ulterior la telefon, să discute cu liderii maghiari din zonă și să evite Valea Uzului pe 6 iunie. Din păcate, vocile noastre erau prea slabe în fața urechilor politice, care – dacă nu au provocat direct – măcar s-au grăbit să dea curs provocărilor.
I-am spus lui Gall că, dacă românii maghiari îi lăsau pe românii nemaghiari să meargă singuri la cimitir, se evita din start un conflict. Poziția maghiară ar fi rămas una echilibrată și impaciutoare. Tot ce trebuiau să facă era să ceară în instanță un verdict privind legalitatea acțiunii Primăriei Dărmănești.
Însă prezențele politice din zonă au fost mult mai nocive decât orice participare pașnică la rugăciune a românilor maghiari, care încercaseră să protesteze făcând un lanț uman în jurul cimitirului.
De cealaltă parte, românii naționaliști – înarmați cu mesaje extremiste, purtate de indivizi de o calitate educațională îndoielnică – au făcut tot posibilul să transforme momentul într-un spectacol grotesc.
Au venit cu steaguri, cu mănuși folosite în bătăile de stradă, au scandat lozinci mizerabile, au rupt porțile cimitirului, au smuls crucile din nuiele ce marcau mormintele soldaților austro-ungari și le-au aruncat peste gard. Apoi, triumfători, s-au suit călare pe marea cruce ortodoxă.
Nici maimuțele nu ar fi oferit un astfel de spectacol în ziua în care îngrijitorul ar fi uitat, din întâmplare, să le dea de mâncare.
Nu te poți duce cu rugăciuni în fața hoardelor de români necivilizați. Românii nu respectă rugăciunile altora, convinși că doar ortodoxia este adevărata credință.
Toți românii trebuie să rețină că liderii politici care au încurajat participarea la comemorarea de la Valea Uzului și-au împins „frații” spre un posibil final tragic.
Bine că și Gall era acolo. De fiecare dată când simțea că vreun român maghiar era pe punctul de a riposta, intervenea și le spunea să își țină gura și să își stăpânească pornirile.
Pentru mine, Gall este unul dintre eroii de la Valea Uzului. Gall, românul maghiar care nu a vrut să își ia cetățenia ungară, este un român muncitor, care face lucruri la care mulți conaționali nici nu visează.
Pe drumul de întoarcere, mi-a vorbit despre autonomie. Îmi spunea că județele Covasna și Harghita sunt printre primele din țară la colectarea de taxe și că o eventuală autonomie i-ar scăpa de povara regiunilor mai slab dezvoltate.
Înțelegând unde bate Gall, chiar și doar în treacăt, i-am răspuns:
— Gall, am citit biblioteci întregi, am absolvit ASE, EMBA și am făcut trei ani de Drept doar ca să-mi țin mintea ascuțită. Am lucrat ca director de marketing și strategie în corporații multinaționale. De nouă ani fac muncă socială și trăiesc în cea mai needucată țară din Europa. M-am săturat de proști. Crezi că pot cere o autonomie și să separ România inteligentă de România tâmpită?
Gall nu era separatist, dar după acea discuție, cred că va fi mai atent și la mesajele politice frumos ambalate, dar puturoase în esență.
Gata cu partidele etnice!
A sosit momentul ca România să își pună problema existenței partidelor politice constituite pe criterii etnice.
După 1989, în timp ce România rămânea o tiranie cu față umană în interior, în exterior a trebuit să pozăm mai democrați decât democrația însăși. Așa au apărut pe scena politică partidele etnice.
Să le interzici manifestarea, imediat după experiența partidului unic, părea un sacrilegiu. Însă existența unor partide etnice într-un stat național unitar este o aberație.
Partidele trebuie să unească oamenii în jurul unei ideologii – de stânga, de dreapta, de centru – nu în jurul intereselor unui grup etnic. Statul de drept trebuie să protejeze interesele tuturor cetățenilor, fără a fi șantajat politic prin formarea unor coaliții de guvernare.
Prezența partidelor etnice creează dezechilibre și competiție nocivă între grupurile etnice. Partidele cu o reprezentare mai mare vor impinge agenda etniei lor. Cele cu o reprezentare mai mică, cum vor reacționa? Doar statul trebuie să regleze nevoile cetățenilor, indiferent de etnie, fără presiuni politice.
Singurii beneficiari ai autonomiei sunt liderii politici locali. Dacă acum sunt la mâna administrației centrale, odată cu autonomia devin stăpânii absoluti ai bugetului regional. Ei, familiile și prietenii lor vor deveni noii regi ai regiunii separate. Pentru oamenii de rând, nimic nu se va schimba în bine.
Să scoatem politicul din ecuația româno-maghiară și vom vedea că suntem frați. Secolele trăite împreună ne-au adus la același numitor comun. Din păcate, în acest moment, acest numitor nu este magulitor pentru nimeni.
Singura soluție reală este educația. Nu demagogia politicienilor, fie ei naționaliști sau separatiști.
