Antirasism selectiv

Antirasism selectiv

Antirasism selectiv

Vorbeam recent cu cineva despre mineri. La un moment dat, interlocutorul spune că aceștia au produs distrugeri într-o instituție de stat.

Se vedea că auzise, măcar în treacăt, lecția corectă despre pericolul generalizării. Așa că a ținut să se corecteze:
„Nu toți minerii care au venit la București. Orice pădure are uscături. E ca și cu țiganii. Nu toți țiganii fac rele.”

Nu comparația mă interesează aici, ci reflexul.

Pentru că el spune mai mult decât pare. Arată cum funcționează, în practică, înțelegerea noastră despre drepturi și discriminare: parțial, mecanic și selectiv.

Pe de o parte, știm că nu e bine să generalizăm. Pe de altă parte, în aceeași frază, folosim un grup etnic stigmatizat ca exemplu și îl numim exact cu termenul care poartă stigmatul.
Cu alte cuvinte, regula este cunoscută. Reflexul nu s-a schimbat.

Diferența devine esențială atunci când comparăm lucruri incomparabile.
În cazul unui grup etnic, generalizarea produce și întreține discriminare. Este, prin definiție, nedreaptă: atribuie vină unor oameni pentru ceva ce nu ține de alegerea lor.

În cazul minerilor veniți la București în timpul mineriadelor, vorbim despre oameni care au făcut o alegere: au răspuns unui apel și au devenit parte a unui mecanism de forță.
Sigur, nu toți au lovit. Nu toți au devastat. Nu toți au violat sau omorât.
Dar toți au fost acolo.

Iar prezența lor a contat. Cei care au participat direct au văzut violența și nu au oprit-o. Ceilalți au contribuit, prin simpla lor prezență, la masa critică de intimidare care a făcut posibilă violența (indiferent dacă au fost participanți, complici, accesoriu).
De aceea, responsabilitatea nu poate fi anulată prin formula comodă „nu toți”. Poate fi nuanțată, dar nu negată.

Singurii care nu intră în această discuție sunt cei care au ales să nu vină.

În rest, lecția rămâne aceeași — și, poate, mai incomodă decât ne place să admitem:
nu toate generalizările sunt la fel, dar felul în care le folosim spune exact cât am înțeles din ideea de drepturi ale omului.

Iar când spui „nu toți țiganii”, dar continui să spui „țiganii”, nu faci decât să dovedești că ai învățat regula — nu și sensul ei.

Toate textele si opiniile mele sunt pamflete si trebuiesc tratate ca atare. De asemenea niciun text nu trebuie tratat ca o generalizare. Eu sunt sigur ca exista si romani demni insa nu despre ei vorbesc eu.