Au existat judecători care au făcut parte din rețele interlope? Posibil.
Au existat judecători care au răspuns la comenzi politice? Probabil.
Au existat judecători care au fost implicați în mafia imobiliară? Cu siguranță, dacă te uiți la istoria revendicărilor dubioase, la case lăsate fără teren, sau la cazuri celebre precum cel al imobilelor din centrul Bucureștiului adjudecate prin decizii „favorabile” unor rețele de interese.
Dar putem spune că toți judecătorii sunt corupți, manipulați sau incompetenți?
Nu. Nu putem. Și nu avem voie.
Salariile mari ale magistraților
Se vorbește mult — și adesea superficial — despre salariile mari din magistratură.
E important să înțelegem de ce aceste salarii trebuie să fie mari:
Independența reală nu e posibilă fără stabilitate financiară.
Vrei ca un judecător să poată lua decizii grele fără să fie vulnerabil financiar.
Un salariu mic nu doar că poate descuraja calitatea, dar poate alimenta tentația corupției.
Munca unui magistrat e continuă și intensă.
Justiția nu ia pauză.
Dosarele se adună. Termenele se respectă. Deciziile au impact direct în viața cetățenilor.
Nu există „sezoane moarte” în instanțe, așa cum poate fi cazul în alte profesii.
Exemplu: Un judecător de penal poate avea pe rol zeci de dosare cu miză umană, juridică și socială uriașă — și toate trebuie soluționate temeinic și la timp. Nu e doar muncă de birou, e presiune constantă.
Vârsta redusă de pensionare
Și acest subiect a devenit motiv de scandal public, fără o analiză serioasă.
Magistrații gestionează o încărcătură psihologică greu de imaginat.
De la procese penale grele (crimă, abuz, viol) până la dosare civile complexe, judecătorul duce o tensiune zilnică greu de cuantificat.
Gândiți-vă ce înseamnă să decizi viața unui om, să-i trimiți copilul în plasament sau să-l condamni la ani grei de închisoare. În fiecare zi. Ani la rând.
E nevoie de reîmprospătare în sistem.
Dacă nu creezi loc pentru magistrații tineri, rămâi cu un sistem blocat în oboseală, lipsă de motivație și uneori, cinism profesional.
Încurajarea tinerilor să aleagă magistratura presupune și perspectiva reală de a avansa. Un sistem închis, îmbătrânit, e neatractiv pentru cei care ar putea schimba din interior calitatea actului de justiție.
Pensii mari? Da, dar pe merit.
Da, pensiile sunt mari. Dar și munca este, de multe ori, inumană.
Magistrații nu pot avea afaceri, nu pot profesa altceva, nu pot face politică. Le ceri să fie neutrali, discreți, perfecți.
Să compari pensia unui magistrat cu a unui funcționar care taie frunze la câini e nu doar injust, e ofensator.
A avea o pensie decentă după o viață profesională în care ai fost mereu pe marginea prăpastiei — nu e un privilegiu. E un drept câștigat.
Concluzie: Nu sistemul e problema, ci lipsa de nuanță
Discuțiile publice pe acest subiect, orchestrate de politruci cu ajutorul mass-media, au un singur scop:
să dea bine la popor, să capitalizeze pe ura și invidia oamenilor și să distragă atenția de la adevăratele probleme de guvernare.
Când bate vântul crizei economice sau al haosului politic, nimic nu prinde mai bine decât o vânătoare de magistrați. Anoștii vor să dai în „speciali”.
Dar, dincolo de propagandă, justiția rămâne ultima linie de apărare a democrației. Iar atacul asupra magistraților e, în realitate, un atac asupra justiției și implicit asupra fiecăruia dintre noi.
