Trei povești bisericești
Povestea numărul 1
Un prieten bun, un om creativ și inteligent, participă la botezul copilului surorii sale. Vara, căldură mare, lumea mai să leșine în biserică, și slujba nici măcar nu începuse.
Îngrijorat pentru copil, familie și prieteni, se duce la preot și îl întreabă:
VB: Cât durează slujba?
Popa: Cincizeci de minute.
VB: Mai repede nu se poate?
Popa: Nu, nu se poate.
Văzându-l descumpănit, un prieten îi spune să meargă din nou la preot și să-i dea 100 de lei.
Prietenul meu revine la preot, îi întinde 100 de lei, iar întreaga slujbă se desfășoară într-un sfert de oră.
Morală: Lucrarea Domnului este la fel de puternică indiferent de timpul în care se înfăptuiește, însă biserica preferă să te chinuie dacă nu plătești.
Povestea numărul 2
O fată, înainte de ziua nunții, probabil împinsă de familie (mama și alte babe), se gândește că nu ar fi rău să se spovedească.
Se duce plină de speranță la biserică, iar discuția decurge astfel:
Popa: Ai mințit?
Fata: Sunt anumite situații, depinde cum privim…
Popa (abrupt): Răspunde scurt, cu „da” sau „nu”.
Fata (uimită): Da.
Popa: Ai făcut sex înainte de nuntă?
Fata: Știți, generațiile tinere nu mai așteaptă…
Popa (abrupt): Da sau nu?
Fata (stupefiată): Da.
Popa: Ai consumat alcool?
Fata (deja bine instruită): Da.
Popa: Ai gândit de rău pe cineva?
Fata: Da.
Popa: Nu știu ce să mă fac cu tine. Ești foarte păcătoasă. (În acest moment, fata izbucnește în plâns.) Va trebui să cumperi de la mine o iconiță și să îți fac eu o rugăciune specială, ca să fii iertată.
Morală: Dacă vrei să fii desconsiderat, judecat și batjocorit, mergi să te spovedești.
Povestea numărul 3
Copilul unei persoane publice avea probleme de sănătate. Această persoană este invitată la o întâlnire cu ministrul cultelor (a.k.a. Patriarhul Daniel), ca urmare a implicării sale în campania de susținere a religiei în școli.
Aflând despre starea de sănătate a copilului, șeful popilor întreabă:
SP (Șeful Popilor): Fumezi?
Persoana (stupefiată de faptul că șeful popilor știe despre marijuana): Da.
SP: De asta îi este rău copilului.
Persoana (paralizată): !!!
SP: Dacă mai fumezi, o să îi fie și mai rău.
Persoana pleacă buimacă, învinovățindu-se pentru răul pe care crede că i-l provoacă propriului copil fumând iarbă. Între timp, persoana încă fumează iarbă, iar copilul este mult mai bine.
Morală: Un popă transformat într-o cobă cu iz de prezicătoare este un păcat mai mare decât să fumezi iarbă. Mai ales când iarba a fost lăsată pe pământ chiar de Dumnezeu.
