Munceam constiincios cand, in pauza dintre doua melodii l-am auzi pe Caddy rapaind versurile de la Cu talpile arse. Imediat i s-a alaturat si Tataee. Credeam ca visez, dar la final Caddy a spus: “Asta e pentru fotografu’, special”. Omul e painea lui Dumnezeu.
Pe la trei ne-am intors la hotel. Eram rupt de oboseala, dar baietii inca aveau chef de glume. Uzzi ne-a spus o poveste despre bunicul lui, pe care il ingrijeste. La un moment dat un medic l-a intrebat daca a baut ceva, iar bunicul mucalit i-a raspuns: “Ce sa beau doamna, ca nu imi dati voie”. Femeia contrariata s-a uitat atent la el: “Ma refer la apa”. Uzzi, intruchiparea coolness-ului, este durul cu suflet de aur.
Am plecat acasa o ora mai tarziu. A doua zi a urmat Braila. Nu stiu daca am apucat sa dorm doua ore din 48, dar a meritat, iar la scurt timp dupa am mers cu ei la concertul cu Loredana de la Sala Palatului.
Uniti, prieteni, fara figuri, baietii BUG sunt ceea ce canta. Asa i-am cunoscut eu pe „mafioti” si aceste imagini sunt cateva crampeie din timpul petrecut impreuna.