România nu vrea să crească cheltuielile pentru NATO, nu vrea să contribuie nici economic, nici uman la efortul de război. România vrea însă să bage “Bolovanul” în poza summitului de la Paris. Prizonieri ai retoricii puturoase, naționaliste și deșănțate, declanșate de Georgescu, acest Cațavencu de Izvorani, toți tâmpiții își doresc ca România să fie la masa priveghiului Ucrainei.
Cică trebuie să fim consultați și, poate și mai important, cică ar trebui să avem pretenții. Ca nu cumva să împartă alții tot și noi să nu mai prindem nimic. Zici că vorbesc despre coada la puii de la Crevedia de pe vremea lui Ceaușescu, când, dacă nu te așezai la rând din seara precedentă, sigur nu mai prindeai nici gheare.
În timp ce poporul ucrainean s-a luptat, americanii și europenii au finanțat, s-au trezit românii că vor și ei să pună mâna pe ceva.
În ’45 i-am așteptat pe americani și nu au venit. S-au oprit la Ialta.
Dacă este să iau în calcul destinul tragic al acestui popor de analfabeți funcționali și de milogi, nu m-ar surprinde ca tocmai acum, când am intrat în Schengen și în programul de Visa Waiver, sătui de noi, americanii să ne mai vândă încă o dată la ruși contra unui schimb de prizonieri americani rămași cine știe de când pe la Moscova.
