De secole, brutele, mitocanii, needucatii, badaranii, misoginii si rasistii au terorizat planeta, folosindu-si puterea si violenta pentru a supune si a controla pe altii, in timp ce victimele lor ramaneau lipsite de mijloace de aparare. Pana nu de mult, orice incercare de rezistenta era intampinata cu un val de pumni, injurii si amenintari. Nu de putine ori, cei care indrazneau sa se apere sau sa riposteze isi gaseau un sfarsit tragic. Omenirea a fost timp indelungat martora gemetelor femeilor batute si violate, a suferintelor celor diferiti, condamnati pentru identitatea lor.
Odata cu intrarea în secolul XXI, o mana de oameni iluminati au inceput un proces esential de educare si sensibilizare a societatii cu privire la drepturile fundamentale ale fiecarui om. Drepturile omului au inceput sa fie tot mai bine explicate si aplicate, iar legislatiile au fost modificate pentru a sustine si proteja aceste drepturi. Procesul nu a fost insa lipsit de obstacole. Din pacate, obiceiurile proaste nu se schimba doar prin lege, ci mai ales prin educatie si compasiune. Iar educatia a fost adesea insuficienta, iar de compasiune multi nu au avut parte sau nu au acordat atentie. In schimb, societatea s-a bazat pe o minima aplicare a legii.
Brutele, chiar si cu frica legii, continua sa-si traiasca viata de dominare: femeile sunt inca amenintate, desi uneori mai subtil; rasistii se feresc de ochii lumii, dar inauntru lor razbate acelasi dispret; homofobii inca refuza acceptarea celor diferiti de frica contaminarii “morale” a propriilor copii. Extremistii inca viseaza o societate pura, lipsita de straini.
Insa, sub teama unei sanctiuni legale, multi dintre acesti oameni au inceput sa se stapaneasca in spatiul public. Si-au mascat intentiile si naravurile cat au putut, dar acasa, departe de ochii legii, au continuat sa fie aceiasi. Fiecare derapaj misogin, rasist sau extrem din partea unei figuri publice, mai ales a unui politician, a devenit pentru ei o gura de oxigen, un semn ca poate revenirea la “vremurile bune” este posibila. Speranta ca schimbarea pozitiva va fi anulata a prins din nou radacini in sufletul lor.
Societatea civilizata, desi a adoptat legi necesare, a facut o greseala esentială: a esuat adesea in aplicarea lor. Frica initiala a brutalitatii s-a transformat treptat in sfidare. Cand au realizat ca legea ramane adesea un simplu avertisment, brutele s-au regrupat. Au inteles ca pot continua sa fie cum erau, fara repercusiuni. Acest moment de slabiciune al societatii a fost si inceputul unei revanse. Pentru spaima traita, pentru perioada in care li s-a parut ca au pierdut controlul, au decis sa atace. Si-au ridicat deasupra lor steagul victimizarii si i-au etichetat pe cei care promovau schimbarea ca fiind “neomarxisti”.
Oamenii ca Trump au profitat de aceasta revigorare a extremismului, devenind figuri emblematice ale acestei miscari. Nu doar ca au incurajat-o, dar au reusit sa o duca pe culmi pe care nu mai fusese niciodata. Daca, in trecut, brutele si extremistii erau tratati cu dispret de liderii societatii civilizate, acum liderii sunt dintre ei si ii valideaza. Femeile sunt din nou privite ca obiecte sexuale, homosexualii au „prea multe drepturi”, iar strainii sunt considerati principala cauza a problemelor. Pana si morala crestina, altadata pilon de echilibru, este adesea depasita de violenta si ura acestor “neobrute”.
Nu este de mirare ca analfabetii functionali au etichetat lumea civilizata drept „neomarxista”. Este tot ce pot intelege “neobrutele”. Bunatatea nu este de stanga. Iubirea si compasiunea ar trebui sa fie centrale umanitatii. Ura si violenta “neobrutelor” sunt crucea pe care omenirea o poarta pentru propria lipsa de compasiune.
