Canon și Oprițescu, un Explorer pușcăriaș
Cred că la doi ani după ce m-am dedicat fotografiei de documentar, am fost selectat de către Canon Europe să fac parte din programul de ambasadori ai acestei mărci, în calitate de Explorer.
Să faci parte dintr-un grup select de nici 30 de fotografi la nivel mondial părea să fie un vis frumos pentru un începător ca mine.
Spun părea pentru că, după cum veți vedea, vestea semnării acestui contract de către mine nu le-a picat bine unora de la Canon România.
Prima problemă a fost legată de aparate. Prin contract, cei de la Canon trebuiau să îmi pună la dispoziție orice aparat solicitam, fie pentru testare, fie pentru a-mi înlocui echipamentele proprii pe perioada în care acestea s-ar fi aflat în service.
Timp de aproape un an nu am primit niciun aparat, în ciuda solicitărilor mele repetate. Bănuiesc că aceste aparate erau puse la dispoziția unor fotografi prieteni, ca să îi scutească de investiții în echipament.
A doua problemă a fost modul în care mi-au dat două camere pentru testare și pentru lansarea pe piața românească. Evenimentul urma să aibă loc într-o miercuri. În vinerea precedentă, în jurul orei 20, m-a sunat cineva de la Canon și mi-a spus că aparatele sosiseră și că mi le va da luni.
A trebuit să insist să le primesc în aceeași noapte și, când le-am primit, am constatat că nu aveau încărcătoare pentru baterii și că softurile de editare nu citeau încă formatul RAW al camerelor.
În aceeași noapte, pe la ora 22, fotografiam în Centrul Vechi, în timpul meciului de fotbal dintre România și Ungaria. Până la sfârșitul weekendului am mai fotografiat congresul PDL, în cadrul căruia Băsescu și-a luat adio de la partid, și o petrecere de copii.
În mai puțin de trei zile, am testat aparatele în trei contexte: cu prietenii, la un eveniment profesional și în familie. Dacă ar fi fost după ei, aș fi ratat toate aceste momente.
Însă întâmplarea care mi-a pus capac a avut loc la deschiderea Fotogenica, organizată în acel an la Bran.
Deși eram reprezentantul oficial al mărcii în România, nu am fost invitat să susțin un workshop, ci doar să adresez participanților câteva cuvinte la deschidere.
Pentru acest moment, mi s-a spus că am la dispoziție aproximativ 20 de minute. Așa că, împreună cu o casă de producție, am pregătit un scurt material video cu imagini din documentarele mele.
După discursul introductiv, am început proiecția filmulețului.
Nici nu trecuseră trei-patru minute, că unul dintre angajații Canon s-a apropiat de mine și mi-a șoptit:
Mugur, te superi dacă oprim filmulețul? Arată rromi, iar participanții au venit aici la un eveniment frumos, nu să îi stresăm noi cu probleme.
Am crezut că nu aud bine.
După eveniment, mi-am manifestat indignarea atât în fața managementului local, cât și în fața celor din Ungaria, prezenți la Râșnov.
Însă, având în vedere expunerea pe care mi-o dădea statutul de Explorer, mi-au trebuit câteva luni să mă decid să le scriu celor de la Canon Europe și să le povestesc ce mi s-a întâmplat.
Le-am mulțumit pentru invitația de a reprezenta marca Canon, dar le-am cerut să încetăm colaborarea.
Îți trebuie un exercițiu al demnității de-o viață ca să poți lua o astfel de decizie.
Povestea nu se termină însă aici.
În acea perioadă, Canon România angajase un pretins fotograf pe nume Cătălin Oprițescu, ca să se ocupe de pagina de Facebook a companiei.
Individul m-a contactat la un moment dat și m-a rugat să îi acord un interviu. Bineînțeles, niciodată nu și-a găsit timp să o facă – fotograful de duzină fiind mult prea ocupat.
Posibilă rudă a cuiva din Canon România (sau doar o simplă pilă), acest individ a fost propus de Canon România ca Explorer, în locul meu, după ce eu am cerut rezilierea contractului.
La începutul anului 2017, îl găsim pe Cătălin Oprițescu în pușcăria de la Rahova, unde se acomoda pentru executarea unei sentințe de minimum doi ani, pentru delapidare în formă continuată.
Aceasta este România: țara incompetenților și a infractorilor care căpușează, parazitează și compromit toate instituțiile statului – și, ocazional, și câte o reprezentanță a unei corporații internaționale, ajunsă pe mâna unor securiști ordinari.
