Președintele României, Nicușor Dan, a declarat recent, în legătură cu Legea Vexler, că:
„Dacă ne uităm la conținutul legii, o să vedeți că sunt niște chestiuni extrem de neclare. În Făgăraș există o asociație care se ocupă de promovarea rezistenței din Munții Făgăraș. Între membrii rezistenței sunt câteva persoane care în trecut au făcut parte din mișcarea legionară. Această asociație are sau nu caracter legionar? Pentru că legea nu ne spune.”
Și continuă, de parcă am fi pierdut cu toții mințile:
„Legea spune că dacă faci o organizație cu caracter legionar trebuie să faci pușcărie. Eu cred că nu. Eu cred că e legitim să faci o organizație care să promoveze rezistența anticomunistă din Munții Făgăraș. Legea trebuie să fie foarte clară.”
Să-i explicăm domnului președinte, pe înțelesul unui absolvent de matematică:
Dacă ar fi fost vorba despre exterminarea neamului lui, nu cred că Nicușor Dan i-ar mai fi confundat pe criminali cu niște eroi. Când pielea ta e în joc, lucrurile sunt cât se poate de clare. Dar când vorbim despre o ideologie care a culminat cu moartea a aproximativ 250.000 de evrei, doar antisemiților sau analfabeților funcționali li se pare că legea Vexler e „neclară”.
Este neclar doar pentru cine nu vrea să înțeleagă. Este neclar doar pentru cine încearcă să spele, să albească, să reabiliteze criminalii. Dar Legea e limpede: Mișcarea Legionară a fost o organizație naționalist fascistă, criminală, care a ucis evrei, romi, democrați și oameni de cultură. A glorifica membrii acesteia, a le ridica statui, a le promova cărțile sau ideile – înseamnă propagandă puturos fascistă și întinarea memoriei victimelor.
Asta interzice Legea Vexler. Nu interzice promovarea rezistenței anticomuniste. Nu interzice libertatea de exprimare. Interzice minciuna istorică. Interzice glorificarea asasinilor. Interzice ca la crimă să fie adăugată și batjocura.
Să ne imaginăm, pentru o clipă, o organizație numită „Moarte neamului lui Nicușor Dan” care ar fi reușit să extermine aproape complet familia acestuia, lăsându-l singur supraviețuitor. Ce-ar zice dacă azi am promova acea organizație ca parte din „rezistența anticomunistă”? Ce-ar zice dacă ne-am întreba dacă are sau nu „caracter criminal”? Ar mai dori clarificări? Sau și-ar da, în sfârșit, seama că niște criminali nu pot fi eroi?
Nu poți deveni erou doar pentru că ai fost judecat și condamnat de comuniști. Mai mult, lupta anticomunistă, în forma ei organizată și etic susținută, s-a manifestat cu precădere după preluarea totală a puterii de către comuniști, începând cu 1945–1947. În contrast, legionarii care au ucis simpatizanți comuniști sau opozanți ideologici înainte de această perioadă au acționat în afara oricărui cadru democratic sau legal, sub dictaturi sau în perioada haotică a rebeliunii din ianuarie 1941, care a culminat cu pogromul de la București.
Chiar și dacă am accepta faptul că au luptat împotriva instaurării unei dictaturi nu îi absolvă de faptul că au slujit alta. În cazul legionarilor, vorbim despre o mișcare explicit antisemită, violentă, mistic-naționalistă, responsabilă de crime și epurări etnice. Această ideologie nu poate fi reabilitată printr-un viraj de moment.
În Făgăraș și în alte locuri, avem asociații care promovează memoria rezistenței anticomuniste. O inițiativă absolut legitimă, atâta timp cât acele asociații nu glorifică, direct sau indirect, ideologia fascistă sau legionară. Problema apare când sub pretextul anticomunismului se reambalează mituri legionare. Atunci când istoria este cosmetizată, iar crimele sunt relativizate.
Nicușor Dan, în calitate de Președinte al României, nu poate vorbi despre această temă ca un simplu cetăţean „nedumerit”. Funcţia sa îl obligă la o minimă claritate morală. În momentul în care ridică semne de întrebare asupra unei legi ce interzice glorificarea fascismului, legionarismului și care combate rasismul, nu doar că riscă să gireze indirect reabilitarea acestuia, dar trimite un semnal periculos către societate: că istoria este negociabilă, că atrocitățile pot fi reinterpretate politic.
În loc să ceară „claritate” pentru o lege clară, poate ar fi mai onest ca domnul președinte să fie el însuși mai transparent. Poate ar fi mai util să înceapă prin a face publică declarația de avere a parteneriei sale de viață. Asta ar aduce măcar un dram de „precizie matematică” într-o zonă în care chiar avem nevoie de clarificări.
Într-o democrație matură, nu putem face rabat de la adevăr. Nici măcar pentru anticomuniștii de serviciu. Nimeni nu scapă de istorie. Dar mai ales nimeni nu ar trebui s-o poată rescrie în funcție de interesele politice de moment.
Legea nu are nevoie de îmbunătățiri. România are nevoie de lideri care știu istorie și au coloană vertebrală.
Până atunci, putem începe cu puțină decență: să nu mai confundăm călăii cu martirii și pe ucigași cu sfinții.
