Din dorința de a politiza tragedia Colectiv, s-a vorbit despre orice, mai puțin despre ce conta cu adevărat: schimbări imediate, fără efort, care puteau preveni astfel de dezastre.
În disperarea unor parveniți de a-și etala puterea financiară, patronii de cluburi au inventat ritualul șampaniilor scumpe însoțite de artificii. Comenzile generoase vin cu lumini stinse și o melodie specifică, totul pentru ca „spargătorul“ de bani să fie admirat de toți.
Dacă din Colectiv – unde artificiile au aprins tavanul antifonat – s-ar fi învățat lecția simplă, dezastrul de la Crans-Montana ar fi fost evitat. Acolo, în barul Le Constellation, artificiile fixate pe sticle de șampanie au incendiat tavanul izolat fonic, dar inflamabil, provocând zeci de morți și răniți.
Elemente pirotehnice tot mai puternice sunt folosite fără discernământ în spații neadaptate. Tavane joase, neizolate ignifug, dar căptușite fonic, combinate cu torțe spectaculoase, devin capcane mortale – prețul plătit pentru mojicia parveniților și lăcomia patronilor.
Tot ce trebuia făcut post-Colectiv era interzicerea clară a focului deschis în spații închise neadaptate. Și totuși, a doua tragedie lovește o stațiune precum Crans-Montana, frecventată de miliardari est-europeni care importă obiceiuri barbare odată cu banii lor.
Aceasta e o lecție globală pentru țările unde etalarea de prost-gust sau evenimentele haotice primesc undă verde. Va cere cineva interzicerea focului deschis în cluburi sau banii mitocanilor vor conta mai mult decât viețile oamenilor?
