George Simion a luptat toată viața împotriva sistemului. În 2022, la ritmul în care muncea, era evident că urma să fie candidatul AUR la alegerile prezidențiale din 2024.
Anul alegerilor a fost un tur de forță pentru Simion, care a dovedit că este omul-partid, locomotiva care conduce partidul, face campania, filmează și postează.
Când au avut de ales între el și un candidat fără nicio legătură cu faptele, care și-a făcut campanie din sufrageria unui regizor, o parte dintre români au preferat vorbele, nu faptele.
Susținătorii lui Georgescu au fost etichetați în fel și chip, de la analfabeți și dezaxați până la violenți și mitocani. Nu cred în etichete. În mod paradoxal, acești susținători, jigniți mai întâi de Ciolacu, sunt singurii care și-au dat seama că Georgescu, în lipsa lui Bivolaru și a spiralei MISA, este singurul care ne mai poate da un jet de integrare – dacă nu în lumea civilizată, măcar în noi înșine. Noi, ca popor, când nu ne-am pisat pe noi, ne-am pisat împotriva vântului.
Mulți dintre susținătorii lui Simion au fugit după fenta PSD-ului. Au preferat să-l creadă pe Hrebenciuc pentru a-și justifica trădarea. Li s-a părut mai plauzibil că omul care l-a fugărit toată viața pe Iliescu a fost ajutat de PSD, decât ipoteza că Georgescu ar fi beneficiarul unei sinecuri din partea sistemului care a jurat să-i protejeze pe toți comuniștii credincioși cauzei.
Cred însă că acești susținători au făcut o mare greșeală. S-au grăbit să-l eticheteze în mod eronat pe Simion drept trădător, doar pentru că nu-l susține pe Georgescu.
Au confundat loialitatea față de idealul patriotic, suveranist, cu loialitatea față de o persoană. Din acel moment, l-au făcut pe Simion prizonierul lui Georgescu. Dacă ar fi gândit limpede, având deja convingerea că sistemul anti-democratic l-a împiedicat pe Georgescu să devină președinte, ar fi înțeles că Simion era singura șansă de a avea o reprezentare la alegerile din mai.
În timp ce premierul Ciolacu se ține cu dinții de puterea care îi permite toate aroganțele și favorurile, George Simion a demonstrat o maturitate nemaîntâlnită pe scena politică românească. În lipsa unor dovezi concrete, în fața unor abuzuri evidente, George Simion a înțeles importanța susținerii principiilor democratice, mai presus de propria ambiție politică.
Într-o democrație funcțională, justiția trebuie să decidă, printr-o hotărâre definitivă și în urma unui proces echitabil, interzicerea unor drepturi și libertăți.
În România de azi, oamenii sunt judecați la televizor, de trompete ale trusturilor de propagandă.
Mișcarea suveranistă trebuie să decidă cât mai rapid cum se pregătește să continue lupta, în cazul în care abuzul început în decembrie nu s-a încheiat.
Așa cum spuneam, marea trădare nu este față de un individ, ci față de un ideal. În acest moment, susținătorii idealului patriotic, suveranist, riscă să rămână descoperiți, nereprezentați, efectiv scoși din joc de gașca lui Ciolacu.
Cine crede în varianta Șoșoacă sau în copilul lui Iliescu, Ponta, este mai degrabă dezintegrat decât integrat în spirala daco-tracică.
Spre deosebire de Simion, guru Georgescu se comportă ca un nomenclaturist care a luat deja România pe persoană fizică. Bântuit de propriile fantome și încorsetat de sistem, în loc să aprecieze efortul făcut de Simion, Georgescu vrea să-i asigure o sinecură Cristelei. Cică, dacă nu poate el, o să poată el prin ea. Oare? Adică, dacă nu merge cu Guru, merge cu Gurița?
Unde nu poate Mesia să ne salveze, o face Maria Magdalena? Cum? O încarcă cu gargară de pe ChatGPT și pe ea? O învață să nu se joace cu focul în Gaza că sare în aer? O duce la fermă și o pune să-și aleagă calul ei? O bagă și pe ea într-un lac înghețat să ne arate cât de putinistă este?
Legionarii nu-l mai păzesc pe el, ci pe ea?
OK, dar cum face? Ne dă în scris că doamna Cristela va fi președinte doar de formă? O păpușă fără nicio părere proprie, goală de conținut, care va acționa numai așa cum îi dictează Mesia?
Dar dacă el merge la pușcărie? Cum îi mai transmite comenzile? Înțelegem că cel puțin ei doi sunt integrați în spirala conștiinței, dar dacă le dă MISA un jet mental, cum i-au dat lui Adrian Năstase în 2004, și le îneacă comunicarea?
George Simion nu vrea să o arunce în luptă pe Ilinca. George Simion este un bărbat capabil să-și ducă singur propriile bătălii. Pentru Georgescu, luptă dacii, tracii și gândacii, integrații, uniții și soția.
Simion a fost mereu singur împotriva tuturor. Georgescu a fost raportor. În străinătate, dar pe spinarea sistemului românesc. În România, sistemul le spunea altfel “raportorilor”.
Vă mai amintiți cum?
Când Georgescu l-a luat ostatic pe Simion, a comis o mare eroare. S-a legat și el de Simion, iar amândoi s-au anulat reciproc.
Un ultim cântec al păsării spin – singura mutare reală care i-a rămas lui Georgescu este să anunțe că este strategic necesar ca Simion să strângă semnăturile și să îl invite să le depună împreună.
O depunere de semnături în tandem poate revitaliza șansele lui Simion de a câștiga alegerile din mai.
Altfel, Georgescu i-a integrat până i-a terminat.
