Capul plecat merită tăiat

Capul plecat merită tăiat

Capul plecat merită tăiat

De fiecare dată când aud pe cineva încercând să vorbească despre problemele acestei țări, invariabil aud următorul argument, menit să ne explice ce s-ar putea face pentru ca lucrurile să meargă mai bine: „Până la respectarea legilor, măcar dacă ar da dovadă (întotdeauna alții) de bun-simț.”
Dacă ești un mare prost, argumentul de mai sus te izbește cu forța unui adevăr absolut.

Dacă ești un prost mai mic, așa ca mine, treci peste șocul inițial și le răspunzi:
Problema cea mai mare a acestei țări constă exact în faptul că așteaptă ca lucrurile să funcționeze bine bazându-se pe bunul-simț al fiecăruia. În Univers există tot atâtea manifestări ale bunului-simț câți oameni și extratereștri există la un loc. Luați individual și fiecare după mintea lui, toți oamenii trăiesc cu senzația că toate acțiunile pe care le întreprind se bazează pe bun-simț și, mai mult, că bunul lor simț este mai bun decât al celorlalți.

De douăzeci de ani susțin că singura modalitate prin care putem face primii pași în direcția normalității este lăsarea la o parte a bunului-simț și impunerea, mai presus de orice, a respectării legilor. Spre deosebire de miliardele de variante de bun-simț, legea este una singură.
Cum nimeni nu respectă legea de bună voie, în vederea îndeplinirii acestui deziderat, se impun trei acțiuni:

  1. Stimularea și, respectiv, tragerea la răspundere a Parlamentului, în vederea îndeplinirii rolului legislativ în interesul poporului.
  2. Aducerea pedepselor la nivelul Uniunii Europene, din care face parte și România.
  3. Stimularea și, respectiv, tragerea la răspundere a puterii judecătorești, în vederea creșterii încrederii în justiție prin aplicarea fermă și nediscriminatorie a actului de justiție.

Regulile ferme, iar nu bunul-simț, sunt condiția primordială a progresului. Cripto-comunisto-securiștii care l-au împușcat pe Ceaușescu și s-au pus pe ei în loc, în mod premeditat au eliminat regulile clare, știind că, menținând țara în haos, pot face orice, dar mai ales nu pot fi trași la răspundere pentru faptele lor, atâta vreme cât nu există reguli precise.

Intrarea în Uniunea Europeană a angajat deja România pe drumul stabilirii regulilor și impunerii acestora. Să nu credeți că reprezentanții poporului sunt fericiți sau măcar încântați de acest proces. Și la ora actuală, acolo unde se mai poate, se opun cu toată ființa intrării în normalitate, iar acolo unde primii pași au fost deja făcuți, nenorociții care ne conduc fac tot ce le stă în putință să încetinească procesul.

De mai bine de 60 de ani stați la televizor, cu un deget în nas, și priviți cu nonșalanță cum sunteți mințiți, furați și înjosiți. Lipsa voastră de reacție le-a alimentat acestor nenorociți disponibilitatea de a profita de pe urma voastră.
Ați așteptat respect din partea politicienilor, însă, prin impasibilitate, le-ați demonstrat că nu aveți coloană vertebrală. Prostia în care v-au scufundat a înecat, odată cu voi, și spiritul civic. Ați așteptat o rezolvare de la un partid, de la un politician, de la un premier sau guvern, ba chiar și de la câte un președinte. Ați stat cu mâna întinsă și aduși de spate, încât vă este greu să mai acceptați că există și alte poziții. I-ați votat și, cu asta, gata, v-ați spălat pe mâini.

Vreți respect? Vreți ca interesele voastre să fie bine reprezentate? Reînviați spiritul societății civile și renunțați la frica de a vă apăra interesele. Să ceri să-ți fie respectate drepturile nu este o rușine sau, mai rău, o crimă. Să renunți la ele, da. Renunțarea voastră la luptă acum 60 de ani a distrus generații întregi de tineri de valoare.

Javrele națiunii v-au dat titlul de revoluționari doar ca să vă închidă gura. Nu trebuie să așteptați să îndreptați răul printr-o revoluție. Atitudinea civică, responsabil susținută și conjugată, este cea mai puternică revoluție.

Treziti-vă! Indiferența voastră este mai rea decât hoția lor. Capul plecat o scapă el netăiat, dar nici cap nu se mai cheamă…
De mii de ani v-ați păstrat aparența unor oameni cu cap, însă n-ați avut niciodată capul pe umeri. Ați încercat milogeala și uite unde v-a adus…

Români, ca și în cazul lui Ioan Botezătorul, a sosit momentul să vă pierdeți capul, dar să vă recâștigați demnitatea. Pentru voi și pentru copiii voștri…

PS: Text scris în decembrie 2009.

Toate textele si opiniile mele sunt pamflete si trebuiesc tratate ca atare. De asemenea niciun text nu trebuie tratat ca o generalizare. Eu sunt sigur ca exista si romani demni insa nu despre ei vorbesc eu.