In Valea Uzului, inca din 1917 exista un cimitir militar in care isi gasesc, cel putin teoretic, odihna osemintele soldatilor a 4 armate beligerante, de 7 nationalitati diferite.
In practica, crucile si placile comemorative vorbeau pana in Mai 2019 despre un numar majoritar de soldati maghiari, cativa austrieci, rusi si un roman. In cimitirul datand din perioada Imperiului Austro-Ungar sunt, cu siguranta, in principal inmormantati soldati maghiari decedati in Primul Razboi Mondial (regimentul 10 Miskolc), carora cu timpul li s-au mai adaugat si soldati nemti si rusi din perioada Celui de-al Doilea Razboi Mondial.
De atunci si pana acum, grija acestui cimitir a cazut in sarcina maghiarilor din Sanmartin. Acestia au reusit sa il gestioneze si sa il ingrijeasca prin efortul conjugat al primariei din Sanmartin, al Ministerului Apararii Maghiar si din donatii private, respectandu-l ca pe obiect arhitectural de patrimoniu.
La aproximativ 10 km de acest cimitir exista, in Darmanesti, un alt cimitir dedicat in exclusivitate eroilor romani cazuti in batalie in zona respectiva.
In perioada sarbatorilor Pascale catolice, primaria Darmanesti a dispus unilateral ridicarea in incinta cimitirului militar maghiar din Valea Uzului un complex de 52 de cruci de beton, o cruce ortodoxa tot din beton si a amplasat sapte steaguri apartinand nationalitatilor beligerante, adaugandu-l suplimentar si pe cel al UE.
Imediat ce au luat la cunostiinta de cele intamplate, cativa membrii ai comunitatii maghiare au acoperit cu pungi de plastic crucile pe care era inscriptionat ‘erou roman necunoscut’ si marea cruce ortodoxa din beton ce domina tot cimitirul.
Pentru a putea intelege scandalul care a urmat si care inca mai pune in pericol siguranta intregii zone, trebuie sa analizam cateva aspecte si sa ne punem cateva intrebari.
In primul rand, documentele istorice existente le-au dat posibilitatea maghiarilor sa identifice cu nume si prenume un numar mare dintre soldatii care au pierit si care au fost ingropati aici. Placile comemoratice cu numele acestor soldati sunt amplasate chiar pe zidul cimitirului.
Conform acestor documente, in cimitir este ingropat un singur soldat roman si numele acestuia se gaseste pe una dintre placile comemorative.
Avand in vedere ca la o distanta de nici 10 km se mai afla un cimitir in care au fost in principal ingropati soldatii romani, separarea apare ca un gest natural pentru perioada respectiva. Ranile erau inca prea adanci pentru ca ideea unei odihne vesnice langa dusman sa fie prea populara. Nu mai spun ca acest cimitir a fost construit pe langa cazarmile austro-ungarilor inca din 1917.
In al doilea rand, avand in vedere ca maghiarii, cu sau fara drept legal, fusesera cei care se ingrijisera de acest cimitir vreme de 100 de ani (obicei), se impunea ca orice modificare adusa cimitirului sa fie discutata si agreata si cu acestia. Mai mult, se pare ca primaria din Darmanesti nu a putut face dovada proprietatii pe terenul cimitirului motiv pentru care autorizatia de constructie pare sa fie eliberata in mod ilegal.
In al treilea rand, din punct de vedere arhitectural, intr-un complex de cruci de lemn este complet agresiv sa vii si sa adaugi 52 de cruci de beton. Apare aici si intrebarea, de ce 52 de cruci? A gasit primaria Darmanesti noi documente care atesta, fara drept de tagada ca in cimitirul cu pricina sunt ingropati 52 de eroi romani in loc de unul singur? Mai apare o intrebare. Comemorarea eroului necunoscut este un gest simbolic. Cu alte cuvinte si o singura cruce este suficienta. De ce insa primaria nu a solicitat aprobarea pentru amplasarea aici a unei singure cruci de lem (daca nu cumva exista deja) si restul de 51 sa le amplaseze in cimitirul ostasilor romani din imediata vecinatate? In felul acesta se evita orice fel de provocare si se aducea si mult doritul omagiu soldatului roman identificat.
In al patrulea rand, cimitirul avea o unitate arhitecturala. Amplasarea fortata si inghesuita a celor 52 de cruci de beton in primul rand, nu numai ca striga a jignire dar face ca acum locul sa para mai inghesuit decat un cimitir civil unde oamenii se bat pe gropi.
Pentru a putea ocupa ‘linia intai’ in cimitir, primaria nu a tinut cont ca toarna crucile de beton peste un pamant sub care se pare ca administratorii maghiari ai cimitirului au date ca ar exista oseminte de soldati maghiari. Pot intelege ca cele doua parti sa aiba acces la date isotrice diferite. De aceea mai intai compari aceste date si abia apoi asezi cruci noi. Nimeni nu cauta insa dialogul. Pentru dialog trebuie sa fii inzestrat, sa ai educatie si compasiune. Scandalul cu iz nationalist dublat de cinstirea memoriei eroilor cazuti in luptele cu actualii tai frati romani, este mai facil, mai atractiv, mai dupa chipul si asemanarea celor mai multi dintre noi.
Pentru a le lua fata maghiarilor si a se asigura ca acestia nu mai pot veni cu alte cruci inaintea lor, muncitorii au tras primul rand aproape lipit de gardul din fata al cimitirului. Din acest motiv, din graba sau pur si simplu din prostie, au venit cu gropile simbolice deasupra crucii. Toate mormintele din cimitir pana acum aveau groapa cu crucea in partea dinspre deal. Ideea este ca mortul este ingropat cu capul la deal si crucea i se pune la cap. Cele 52 de cruci dedicate ostasului roman necunoscut au crucile amplasate simbolic la picioare.
Nu in ultimul rand, apare intrebarea ce a facut primaria din Darmanesti pentru propriul cimitir? Ca doar asa se cade, mai intai sa te ingrijesti de propriul cimitir si abia apoi sa dai buzna in cimitirul vecinului.
In Valea Uzului, inca de la inceput avem de a face cu un cimitir dedicat soldatilor austro-ungari. In Bucuresti avem un cimitir al soldatului sovietic. Si sovieticii ne-au fost mai intai dusmani, apoi aliati pentru ca ulterior, timp de 45 de ani sa se faca responsabili de instaurarea unui regim dictatorial din ale carui distrugeri inca nu ne-am revenit.
Vine acum o ultima intrebare. Vi-l imaginati pe primarul sectorului 1 al Bucurestiului, intrand peste noapte in acest cimitir si turnand in fata crucilor ostasilor sovietici cateva brazde de cruci in numele ostasului roman cazut la datorie?
In esenta vreau sa va invit sa analizati cele de mai sus cu calm si sa retineti macar atat: in cimitirul eroilor austro-maghiari numele unui erou roman era deja cunoscut si onorat. Aveau nevoie eroii dar mai ales romanii, maghiari si nemaghiari deopotriva de gestul facut de primaria Darmanesti in plina campanie electorala?
PS: in data de 29 iunie 2023, domnul Gall Levente mi-a trimis un mesaj in care mi-a multumit si m-a anuntat ca in urma unei HD din 10 februarie 2023, care dispunea desfiintarea lucrarilor, tot ansamblul de cruci de beton, cu steaguri cu tot, a fost inlaturat.
Recomand primariei Darmanesti sa reinstaleze acest ansamblu in cimitirul satului cu acelasi nume, locul in care au fost identificati mai multi soldati romani cazuti la datorie.
Cu trista ironie, lemn pentru maghiari si beton pentru romani. Ramanem cei mai tari.
