Tradiția paradei a fost inițiată în 1965 și a devenit un reper al vieții școlare a colegiului. Fiecare clasă a XII-a își alege o temă distinctă, elevii defilând în costume care variază de la personaje istorice și literare până la figuri contemporane sau simboluri culturale. Această diversitate reflectă creativitatea și spiritul comunitar al elevilor, care își exprimă astfel identitatea colectivă și individuală.

Parada începe dimineața, când elevii, însoțiți de profesori și diriginți, mărșăluiesc pe Calea Dorobanților, fiind întâmpinați cu aplauze de colegi, părinți și trecători. În curtea colegiului, ceremonia continuă cu ridicarea drapelului instituției, intonarea imnului “Gaudeamus Igitur” și festivitatea de premiere a șefilor de promoție. Un moment emoționant este “Ultimul Clopoțel”, când absolvenții urcă pe scara principală, trecând pe sub bolți de flori formate de colegii mai mici, simbolizând tranziția către o nouă etapă a vieții.

Această tradiție nu doar celebrează realizările academice ale elevilor, ci și consolidează legăturile între generații, profesori și comunitate. Parada Absolvenților de la Colegiul Național I.L. Caragiale rămâne un eveniment emblematic, care îmbină festivitatea cu tradiția, marcând cu demnitate și bucurie sfârșitul anilor de liceu.

Rodica Zane (imaginea de mai jos)

În 1989, copiii de securiști din clasa mea și-au bătut joc de promisiunea de a o ajuta pe diriginta noastră, doamna Rodica Zane, cu procurarea costumelor pentru defilarea clasei a XII-a A.
Disperată, în criză de timp, crezând că vom fi singura clasă fără costume, diriginta m-a întrebat, la rândul ei, dacă părinții mei nu cunosc pe cineva care ar putea să ne ajute.
La catedră, în fața întregii clase, am întrebat-o:
— Vă doriți atât de mult? Nu vedeți cât de idioți sunt?
Rodica:
— Mugur, dacă poți, te rog, fă-o pentru mine.
Eu:
— Am să încerc, dar cu o singură condiție.
Rodica:
— Orice.
Eu:
— Dacă reușesc, eu nu am să defilez și nu am să fac poza de final de an. Nu vreau să apar în nicio imagine alături de ei.

PS: I-am fotografiat eu, în schimb. Costumele băieților și ale fetelor au fost făcute la APACA, cu ajutorul unui prieten de-al tatălui meu care lucra la BNR. Tata nu a cerut niciodată nimic pentru noi. A cerut pentru clasa a XII-a, ca să poată defila.

Nu toți erau copii de securiști. Despre cel mai bun prieten al meu și colegul de bancă din toți anii de liceu puteți citi aici. Unii sunt și azi niște lighioane.