Instagram, noua bursă a tâtelor și curului
Instagram a devenit un fel de bursă pentru tâte și cur. Pe piața asistentelor sexuale, competiția este extrem de acerbă. Inevitabil, vine un moment în viața oricărei asistente când își dă seama că își dorește mai mult, dar, și mai important, că poate mai mult.
Listarea pe Instagram reprezintă trecerea la o nouă etapă. Acest lucru presupune câțiva pași esențiali. În primul rând, crearea unui cont. Apoi, postarea de imagini cu tâtele și curul cât mai sumar acoperite (de preferat, complet descoperite).
Goliciunea și banii unui sponsor atrag rapid așa-zișii “shareholderi” (aspirante la listare și obsedați sexual) către noul cont listat pe bursă. Este esențial ca numărul acestora să fie cât mai mare. Share-urile (“acțiunile”) pe care le dețin în noul cont de tâte și cur sunt la fel de importante ca implicarea lor în “companie” prin like-urile acordate fiecărei noi postări.
Asistenta sexuală, listată în sfârșit public pe această bursă, începe să comunice cu acționarii preferențiali. Mesajele sunt simple și concise. Exemplu de mesaj public: “Cum vrei tu să mă inviți la un suc când eu am 300.000 de like-uri la ultima postare în care doar îmi arăt tâtele?”
Cota asistentei sexuale – adică tariful, casa, mașina, garderoba și vacanțele – este direct proporțională cu cota de pe Instagram.
Acum douăzeci de ani, pentru a vedea o femeie dezbrăcată, trebuia să cumperi o revistă Playboy. Azi, nu mai trebuie să scoți niciun ban din buzunar. Se dezbracă singure, ca parte din campania de promovare în vederea atragerii investitorilor.
Tot acum douăzeci de ani, industria publicitară începea să lupte pentru emanciparea imaginii femeii în reclame. Pe de o parte, nu mai puteai folosi femei pentru a promova produse care nu li se adresau direct. Pe de altă parte – și poate chiar mai important – nu mai puteai să te folosești de simpla goliciune a unei femei pentru a vinde diverse produse.
Instagram, această bursă de tâte și cur, ne întoarce în timp și ne arată că, lăsate de capul lor, asistentele sexuale (a.k.a. influencers, a.k.a. ambassadors) promovează orice produs prin simpla asociere a acestuia cu tâtele sau curul lor.
În timp ce contul de Instagram al UN Women se plânge că prea puține femei sunt angajate la ONU sau că prea puține filme au ca erou principal o femeie, sute de mii de asistente sexuale listate pe această bursă de tâte și cur au conturi cu milioane și zeci de milioane de “shareholderi”.
N-ai să vezi, totuși, o asistentă sexuală preocupată de condiția femeii – alta decât aceea de a face bani din vânzarea propriei goliciuni. Să nu-mi dați exemplu de cum dau și ele un tag #MeToo, doar pentru a face parte din campanie.
Să nu mă înțelegeti greșit. Am tot respectul pentru asistentele sexuale. Dar nimeni nu ne poate obliga să le respectăm ca „influencers” cu pretenții de filosofi de bălci.
Cele mai multe dintre ele, dacă nu toate, se confruntă cu o avalanșă de mesaje obscene. Până și cea mai proastă dintre ambasadoare/influencere își dă seama că “shareholderii” o privesc ca pe un obiect. Câteva dintre ele au auzit că nu se cuvine să tratezi astfel o femeie, și, sugrumate de câte abjecții sunt invitate să înghită, încearcă să le spună maimuțelor urmăritoare că nu este frumos, că sunt și ele ființe umane.
Mesajul video în care cere să fie tratată ca o ființă umană și nu ca un obiect sexual este înregistrat cu ea purtând o bluziță care îi cade non-stop de pe umeri, în timp ce decolteul i se oprește undeva între sâni.
Într-un documentar Netflix, o doamnă listată pe bursa tâte și cur, vorbind despre faima ei, amintește de manechinele și actrițele trecutului, ale căror păreri erau filtrate de media. Spre deosebire de ele, ea împreștie înselepciunea ei nealterată direct către cei 20 de milioane de “shareholderi”: tâte, cur și păsărică, fără să o poată opri nimeni.
Cică acest control pe care o femeie îl are asupra propriei imagini este extrem de puternic. Și cică despre asta este al patrulea val de feminism: acces la tehnologie. Puternic, da, pentru că, așa cum bine se știe, păsărica îndoaie și fierul.
Dacă feminismul avea nevoie de tehnologie pentru a ne rupe cu tâtele și curul, poate că emanciparea ar trebui să înceapă cu eliberarea de această imagine viciată.
