Cacialmaua și inconștiența lui Iohannis
Au trecut aproape 27 de ani de la revoluție, adică peste jumătate din cei 43 de ani cât a durat socialismul în România, și a venit momentul să demontăm mitul revoluției odată pentru totdeauna.
Socialiștii au naționalizat în mod abuziv – nenorociții de după ’90 au privatizat fraudulos cât să pună pe butuci toată industria, dar s-au opus din răsputeri creării unei pături puternice de antreprenori.
Socialiștii au promovat incompetența – nenorociții și-au promovat propriile interese, populând cu imbecili controlabili toată clasa politică și aparatul de stat.
Socialiștii au luat casele oamenilor cu forța – nenorociții au ținut blocate în instanță procesele de revendicare, iar după ani de tergiversări, trimiteau pe cineva la proprietarul exasperat să-i cumpere drepturile litigioase pentru o fracțiune infimă din valoarea bunului revendicat.
Socialiștii au construit Casa Poporului și canalul Dunăre-Marea Neagră, omorând și schingiuid mii de oameni – nenorociții au construit aproximativ 400 km de autostradă, prăduind miliarde de euro.
Socialiștii au construit hidos, dar cel puțin aveau un plan de urbanism – nenorociții au înlocuit planul de urbanism cu șpaga, și așa au ajuns mulți să-și dea mâna cu vecinii stând la fereastră.
Socialiștii ne-au bătut și omorât cu securiștii – nenorociții ne-au bătut și omorât cu „minerii”.
Socialiștii au umplut pușcăriile cu intelectualii demni – nenorociții le-au furat demnitatea intelectualilor, lăsându-i fără voce și muritori de foame.
Paralelismul de mai sus are menirea de a scoate în evidență marile nedreptăți ale socialismului, care se presupune că au dus la revolta din 1989. Însă dacă ne uităm la ce se întâmplă cu banii publici odată intrați pe mâna „aleșilor”, la „valoarea” clasei politice și, în general, la felul în care suntem tratați, devine evident că ceea ce s-a numit în mod ingenios „revoluție” nu a fost decât o mare cacialma.
Dar să nu ne amăgim. Acestui popor îi lipsește gena „Che Guevara”, astfel încât, oricât de multe nedreptăți ar fi indurat sau va îndura de acum înainte, nu va fi niciodată în stare să facă o revoluție adevărată. În schimb, se va mulțumi să creadă în această posibilitate, exact așa cum au mizat cei care ne-au „făcut cadou” titulatura de revoluționari.
Mai grav este că, pentru a pune în scenă această cacialma, au sacrificat vieți omenești nevinovate. Paradoxal, acest lucru le-a întărit poziția, pentru că a creat un mit de necontestat.
Recent, ziarul german Der Spiegel l-a criticat pe Iohannis pentru că ar fi abandonat eroii „revoluției”. Nimic mai greșit. La 26 de ani de la cacialmaua din ’89, parlamentul, guvernul și Iohannis încă mai acordă titluri de „luptător cu rol determinant” unor oameni care nu au schimbat mai nimic. Singurii care meritau acest titlu au fost cei împușcați la întâmplare de statul român pentru a crea mitul „revoluției”. În afară de ei, nimeni nu merită această „onoare”, care nu a fost decât un mijloc de a oferi privilegii unei mulțimi de securiști nenorociți.
În istoria altor popoare, au existat oameni care au renunțat la diverse distincții în semn de protest. Dar în România nu ai să vezi niciun cacialmist profitor, indignat de marile realizări de după ’89, într-atât încât să se lepede de această onoare inexistentă.
Să nu mă înțelegeți greșit. Și eu am organizat punct de control în Piața Romană, ca un naiv ce am fost. Dar nici pentru o clipă nu mi-am dorit să-mi fac titlu de glorie din propria prostie. Când spun că nu a fost o revoluție, mă refer în special la cei ce au coordonat această cacialma și la rezultatele obținute după asasinarea lui Ceaușescu.
Sfatuit de aceiași securiști analfabeți, precum toți președinții de până acum, Iohannis este criticat și pentru că i-a retras lui Tokes „Ordinul Steaua României”, distincție obținută pentru rolul jucat în mascarada din ’89. Aici, jurnaliștii de la Der Spiegel au dreptate. Nici că se putea o greșeală mai mare din partea unui șef de stat. Luat individual, gestul lui Iohannis este un atac la adresa minorității maghiare. Nimanui nu cred că îi este simpatic Tokes pentru mesajul separatist pe care îl promovează, însă, atâta timp cât o face în limite democratice, nu ai de ce să îl condamni.
Dacă vrei să îi retragi însă lui Tokes acest titlu, atunci statul român trebuie să își asume rolul criminal jucat în ’89 și să retragă tuturor această „onoare” inexistentă, mai puțin celor martirizați chiar de statul criminal.
Prin această retragere marsavă, președintele nu a făcut altceva decât să-l victimizeze pe Tokes și să dea apă la moară tuturor celor care se plâng de nedreptățile pe care trebuie să le îndure minoritatea maghiară în România.
Norocul nostru este că și maghiarii sunt tot români – indolenți, fără coloană, lași etc. – altfel ne-am fi trezit în mijlocul unor mari demonstrații stradale, ca urmare a acestui gest provocator al unui președinte inconștient.
Având în vedere cele de mai sus, consider că a venit de mult timp momentul să încercăm o revoluție reală. De data asta însă, nu trebuie să mai moară nimeni de gloanțe, ci, cel mult, de ciudă. De ciudă că oamenii s-au trezit și, sătui să fie batjocoriți de alegerile pe care singuri le-au făcut până acum, vor începe să aleagă diferit.
Pentru a ști să alegi, îți trebuie însă educație, iar atât securiștii socialiști, cât și nenorociții „cu față umană” au distrus în mod sistematic tot ce a însemnat educație în această țară cu un destin tragic, tocmai pentru a se pune la adăpost de orice posibilitate de trezire a conștiinței naționale.
