Ba Nastase, ba Martina Navratilova ataca furibund firma Adidas pentru ca aceasta a renuntat la contractul de sponsorizare cu Simona Halep.
Fie ca vrem fie ca nu, fie ca ne doare sau nu, fie ca este just sau nu, orice firma are dreptul sa aleaga pe cine doreste ca vector de imagine. In cazul sportivilor, criteriile de alegere sunt multiple. Aceste criterii pot varia de la aspectul fizic, tonus, personalitate, expunere, perspective si pana la valoarea contractului sau a pietei de desfacere unde actioneza vectorul de imagine. Ce sa faca Adidas cu o sportiva dintr-o tara in care oamenii nu isi schimba nici macar periutele de dinti decat o data la zece ani?
Daca ne suparam pentru ca Adidas nu vrea sa fie reprezentata de Halep de ce nu ne suparam si cand casa Dior alege sa lucreze cu actrite si supermodele in loc de mode-linge de pe plaiuri mioritice?
De ce nu s-a suparat nimeni inca desi milioane de romani sunt mai prost platiti decat omologii lor din occident?
La un moment dat Martina spune: “Care e problema? Pentru ca Halep e romanca? Pentru ca nu e inalta si blonda? Simona e o femeie remarcabila, cu o mare personalitate! Halep e foarte profesionista, atat pe teren, cat si in afara lui, iar fanii o iubesc. Ea e genul de femeie pe care o vrem drept model pentru copiii nostri”.
Sunt sinistre aceste ipocrizii venite, in special din partea unor persoane precum Martina, care
a avut relatii intime nu cu fete ‘maruntele’ ci cu foste fotomodele sau alte femei frumoase, unele dintre ele chiar blonde (Julia Lemigova, Judy Nelson).
Sunt un sustinator al miscarii #meetoo insa cred ca orice atac, fie impotriva misoginilor si violatorilor, fie impotriva inegalitatilor trebuie bine cantarit altfel risca sa se transforme in vendete personale si oportunitati de crestere a capitalului de imagine.
